În anii 60’, armata americană a demarat un proiect de construire a unui vehicul care să poată transporta soldați și echipamente și să se poată deplasa pe orice fel de teren. Așa a apărut „pedipulatorul”, o mașină cu patru picioare în loc de roți. Tehnologia a fost preluată și dezvoltată până când au inventat Mașina Cibernetică Antropomorfică. Șoferul mașinii putea controla toate cele 4 picioare individual și fiecare picior avea 4 metri lungime. Era un fel de trasformers care a existat. Ca să conduci mașinăria asta, te conectai la o serie de aparate și, cu ajutorul picioarelor tale controlai picioarele din spate ale vehiculului și cu ajutorul mâinilor- picioarele din față.
Mașina nu avea loc de pasager sau portbagaj. Ca să transporți oamenii sau echipamentele, se atașa un fel de pod între două mașini.
Din păcate, proiectul a fost abandonat în momentul în care armata americană a început să folosească elicoptere ca să zboare, pur și simplu, pe deasupra terenului dificil. Asta nu înseamnă că armata a renunțat la mașinării care merg picioroange. Există un alt proiect care se folosește de tehnologia aceasta pentru a crea un câine-robot care să poate alerga pe patru picioare.
8. Dynasphere
Dynasphere a fost o mașină cu o singură roată inventată în 1930 de John Archibald Purves. Se numea Dynasphere pentru că arată ca o sferă cu lateralele tăiate, mai exact, zici că era o roată mare de camion cu oameni în ea. Roata avea 3 metri înălțime. Șoferul stătea în centrul roții în timp ce pasagerii avea loc în spatele șoferului. Mașina avea un motor de 2,5 cai putere care funcționa cu benzină. Mai târziu, tot Purves a creat o versiune care funcționa cu electricitate și era de dimensiuni mai mici.
Purves credea că, în timp, Dynasphere va concura cu mașinile pe șosea, asemănător cu motocicletele. Din păcate, nu a fost așa. Se crede că Purves a adaptat mașina după o schiță asemănătoare făcută de Leonardo da Vinci în secolul XV.
- Mașina din Soia
Henry Ford, pe care probabil că îl știți deja, era fascinat de plante și dorea să se folosească de boabele de soia pentru a produce o mașina. Exact asta a și făcut, cu ajutorul unui laborator înființat de el pentru cercetarea bobului de soia. La început, au utilizat soia pentru câteva elemente ale mașinii, dar, în final, au construit-o pe toată din soia. Deși mașina nu avea nici un pic de metal în ea, avea o structură destul de rezistentă de soia, cânepă și alte plante.
Pe lângă faptul că Ford încerca să combine agricultura cu industria de mașini, un alt motiv pentru care a apărut mașina din soia e faptul că nu se mai găsea suficient metal în timpul celui de-al doilea război mondial. Ford spunea că mașina din soia e mai puternică și mai rezistentă decât cea din metal și că puteai face o tumbă cu ea fără să o distrugi. Cu toate astea, s-a renunțat la proiect în timp ce lucrau la construirea celui de-al doilea prototip.
- Mașina Tucker
Poreclită Torpila Tucker, mașina a apărut la scurt timp după al doilea Război Mondial și a fost creată de polițistul/inginerul Preston Tucker. Avea mai multe caracteristici nemaivăzute în mașinile de atunci, inclusiv un parbriz care se ejecta în timpul unui accident, un al treilea far plasat în centru care se învârtea în sensul în care doreai să deplasezi mașina și un design deosebit care făcea mașina să pară că e în mișcare chiar și când era parcată.
Din păcate, în urma unor procese îndelungate, corupție și birocrație, mașina nu a putut fi comercializată cum trebuie. Doar 51 de unități s-au produs înainte să dea faliment compania.
- Giromașina lui Schilovsky
Mașina asta avea 6 locuri și mergea pe două roți: o roată în față și una în spate, asemănător cu o motoclicletă. Motorul se mândrea cu puterea grozavă de 16 sau 20 de cai. Cumva, reușiseră să facă mașină să-și mențină echilibrul pe cele două roți chiar și în timpul virajelor sau când oamenii se aplecau într-o parte sau se dădeau jos din ea. Asta pentru că Schilovski se folosea de o pereche de giroscoape.
În ciuda faptului că mașina nu a avut succes, au existat și alții care să construiacă mașini pe două roți. În 1967, o mașină cu un singur loc pe nume Gyro-X era în stadiu de dezvoltare când compania mamă a dat faliment și au trebuit să renunțe.
Mașinile cu giroscop sunt, de obicei, mai ușoare și mai mici decât cele obișnuite dar nu au putut fi popularizate pentru că giroscoapele au nevoie de stabilitate și construirea acestora implică un procedeu dificil și complex.
- Mașinile cu elice
Fie e vorba de mașini cu elice fie de avione fără aripi. Indiferent ce sunt, mai multe prototipuri de genul ăsta au fost create secolul trecut și nici una nu a reușit să fie vândută publicului larg din cauza problemelor evidente de siguranță. În loc să calci un pieton și să-i fracturezi piciorul cum e decent, cu mașina cu elice, calci un pieton și îl faci carne de mici.
Patru modele au prezentat mai mult interes pe la începutul secolului trecut: Helica și Helicorn din Franța, Maybach Experimental din Germania și Aerocar din Argentina.
Helica a fost printre cele mai populare deși Aerocar putea accelera până la 100 km/h.
Dacă nu luăm în considerare dezavantajul minor al mașinilor ăstora: faptul că te pot felia instantaneu, ele au și câteva avantaje: nu au nevoie de schimbător de viteză, sunt mai stabile ca mașinile obișnuite și funcționează cu motoare de avion.
- Mașina Dymaxion
Având trei roți și 11 pasageri, mașina asta a apărut pe lume în 1933, creată de Buckminster Fuller. Ideea e pur și simplu sărită de pe fix. Numele mașinii e o combinație între dinamic, maxim și ion. Dimaxion avea formă de zeppelin și era dotată cu aripi care se umflau automat, în secunda în care mașina își atingea viteza maximă. Exact, cu mașina asta îți puteai lua zborul. Din nefericire, era extrem de greu de controlat în aer.
Deloc suprinzător, mașina era dificil de manevrat și când mergea pe șosea. Culmea, la început, o mulțime de oameni de afaceri erau dispuși să investească bani pentru producerea mai multor unități Dymaxion, dar s-au retras toți din afacere în momentul în care un prototip Dymaxion a fost implicat într-un accident mortal.
De atunci încoace, nimeni nu a mai fost interesat de mașină și astăzi Dymaxion e pe lista Time cu cele mai proaste vehicule ale tuturor timpurilor.
- Pininfarina X
Pininfarina X, cu numele de cod Pf-X a fost una dintre primele mașini cu design aerodinamic. (printre primele, nu prima). Deși Batista „Pinin” Farina e considerat designerul mașinii, el a făcut parte dintr-o echipă care a colaborat la această mașină.
Pf-X e contruită pe un șasiu de Fiat 1100 și are roțile aranjate într-un model de diamant: Două în față, două în mijloc și una în spate. Singura roată acționată de motor era cea din spate, adică, mașina asta era 1X5. Putea atinge 145 de km/h, cu 20% mai mult ca Fiat 1100. Farina s-a întâlnit cu mai multe companii producătoare de mașini dar nici una nu a fost interesată să-i cumpere modelul.
- Prima mașină aerodinamică
Mașina a fost construită de Aurel Perșu, un inginer mecanic român, și a fost primul automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie.
Se numea „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.
După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin.
Aurel Persu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranță. Persu a donat automobilul, in stare de functionare, Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” in anul 1969 unde stă expus și îl puteți vedea și voi alături de multe alte minuni tehnologice românești pentru imensul preț de aproximativ 10 lei biletul.