Deși pare greu de crezut, un cercetător susține faptul că moartea nu este reală, ci o iluzie generată de conștiința noastră. Viața nu se sfârșește când corpul moare și poate dura pentru totdeauna. Corpul dispare, însă energia se păstrează într-un univers în care spaţiul şi timpul nu există.

Robert Lanza, profesor la Universitatea din Wake Forest, a lansat această teorie în cartea sa „Biocentrismul”. El a luat parte, alături de alți cercetători, la clonarea primilor embrioni umani în septembrie 2011.

Cartea sa face referire la noțiunilor de fizică cuantică și promovează ipoteza conform căreia există mai multe realități susținute de niveluri diferite de conștiință.

„În esență, moartea este ceva pe care am fost învățați să-l acceptăm, dar, în realitate, aceasta există doar în mintea noastră”, spunea Robert Lanza.

Ideea biocentrismului este similară cu ideea de universuri paralele, ipoteza formulată de mulți fizicieni teoretici conform cărora există un număr infinit de universuri în care există variații diferite de oameni și situații care se produc simultan. Dacă un om crede în moarte de-a lungul vieții, își va crea realitatea de după părăsirea corpului fizic bazată pe această credință și, dimpotrivă, dacă cineva crede că este făcut din esență nemuritoare și că suntem doar în trecere prin aceasta lume, va trăi într-un mod cu totul diferit, creându-și realitatea bazată pe această credință și pe viața veșnică.

Amestecând universurile paralele cu experimentele care susţin că spaţiul şi timpul nu au rost şi cu biologia într-un cocktail discutabil, Dr. Lanza ajunge la concluzia că moartea este aparenţă. În realitate nu există! Cum aşa?

Robert Lanza nu neagă cum că corpul ar fi distrus în urma morţii, nu susţine că ne transformăm în zombie. Susţine  însă că energia care stă la baza activităţii creierului, cei aproximativ 20 W, nu dispare în urmă morţii.

Ce se întâmpla cu această energie? Aici lucrurile devin destul de confuze în biocentrism: Lanza spune că această energie poate aluneca în alt univers. Spaţiul şi timpul, aşa cum le percepem noi nu au sens, nu există. Într-o lume deci în care timpul şi spaţiul nu există, nici moartea nu există.

Suntem deci nemuritori? Şi dacă suntem nemuritori – ce anume este nemuritor, sufletul sau ce altceva, ce ar fi această energie care supravieţuieşte? Existenţa acestei energii ar putea să nu se manifeste în „timp”, ci în afara timpului. Noţiunea însăşi de timp ar trebui regândită.

Cum este uşor de imaginat, dr. Lanza nu a găsit mulţi adepţi ai noii teorii printre fizicieni, printre cei care lucrează efectiv în domeniul mecanicii cuantice. Teoria (dacă se poate numi teorie) lui Robert Lanza nu poate fi verificată; a fost denumită de câţiva colegi o teorie vagă, asemănătoare mai mult unei metafore decât a unei adevărate teorii. Alţii văd în această „teorie” un suport (pseudo)ştiinţific al religiei sau al unei superiorităţi a materiei vii faţă de materia fără „suflet”.

De remarcat faptul că lui Lanza ideea i-a venit în urma morţii tragice a surorii lui, Christine, într-un accident de maşină.

Conştiinţa rămâne efectiv un mister. Cum ia naştere şi cum este legată de activitatea creierului? Echipe de cercetători din diverse domenii studiază în mod serios această fascinantă problemă.