Această parabolă se citește în două minute. Dar are un înțeles foarte profund!

Cândva demult mergea, pe un drum prăfuit, un bătrân înțelept. Nu se grăbea: se oprea să admire păsările de pe cer, apoi admira floricele de câmp care creșteau pe lângă drum. Apoi a zărit un bărbat care se îndrepta spre el și care ducea ceva greu în spate. Dintr-o singură privire era clar cât de greu îi era acelui bărbat.

„De ce ați ales calea muncii și a suferințelor nesfârșite?” – l-a întrebat bătrânul.
– Nu ma chinui în zadar. O fac pentru ca în viitor copiii și nepoții mei să traiască în prosperitate și fericire”, a răspuns sărmanul om. – Toți strămoșii mei au procedat la fel: străbunicul meu a muncit pentru bunicul, bunicul a lucrat din greu pentru tata, tata pentru mine și eu voi îndura suferință pentru bunăstarea copiilor mei.

„Spune-mi, a fost cineva dintre membrii familiei tale fericit?” A întrebat călătorul înțelept.

„Încă nu, dar copiii și nepoții mei vor fi cu siguranță fericiți!” – a răspuns entuziasmat sărmanul bărbat.

„Știi, există o vorbă înțeleaptă: analfabetul nu poate învăța pe nimeni să citească, iar iepurele nu va reuși niciodată să educe un șoim”, a spus înțeleptul. – Mai întâi trebuie să încerci sa fii fericit tu și doar după aceea îi vei putea învăța pe copiii tăi arta fericirii. Acesta va fi cel mai valoros lucru pe care îl vei lăsa în urma ta!

Țineți minte această pildă înțeleaptă!
sursa