Atunci când Dumnezeu a hotărât să dea viață animalelor.

În prima zi, el a creat vaca și i-a spus:

,,Tu îți vei petrece toate zilele în câmp, vei da lapte, îți vei hrăni proprii copii, dar și o familie întreagă de fermieri. Eu îți voi dărui o viață lungă în schimb. Vei trăi 60 de ani.’’

La care vaca i-a răspuns:

,,De ce aș avea nevoie de o viață atât de lungă și plină de suferințe? Îmi este suficient să trăiesc și 20 de ani. Restul îi las altcuiva.’’

Dumnezeu a spus că e deacord.

În cea de a doua zi, Dumnezeu a creat câinele și i-a spus:

,,Îți vei petrece toată viața fiind legat de porțile casei stăpânului tău. Îi vei fi foarte loial și vei lătra la fiecare trecător care va tenta să pășească pragul casei sau, pur și simplu, să trece pe alături. Petru această viață îți voi dărui 20 de ani.’’

La care câinele a răspuns:

,,Hmm, mi se pare că 20 de ani e un termen mult prea lung pentru o soartă atât de neînsemnată. Cred că-mi va fi suficient să latru și 10 ani.”

Dumnezeu iarăși a spus că e deacord.

În cea de-a treia zi, Dumnezeu a creat omul și i-a spus:

,,Mănâcă, dormi, relaxeazăte și distreazăte la maxim. Dar pentru toate aceste lucruri îți dăruiesc 20 de ani.’’

Atunci omul a răspuns revoltat:

,,Doar 20 de ani? Crezi că îmi sunt suficienți doar 20 de ani? Am nevoie de mai mult timp. Voi lua cei 40 de ani pe care le-a întors vaca, dar și cei 10 ani pe care le-a refuzat câinele. În total voi avea de trăit 70 de ani. Așa mai merge…’’

Dumnezeu s-a uitat cu o privire compătimitoare la om și i-a spus că e deacord și cu condițiile lui.
Până la urmă așa și s-a primit. Primii 20 de ani ai vieții noi îi trăim mâncând, dormind și distrându-ne.

sursa: https://psihologiadeazi.ro