Accidentul este un eveniment neprevăzut în timp și spațiu, care apare datorită unei întâmplări/acțiuni fără intenție și care are efecte vizibile, afectând integritatea corporală a unor persoane naturale și/sau producând pagube materiale.

În 1869 a avut loc un accident de automobil cu aburi, în care a murit cercetătoarea irlandeză Mary Ward. Primul accident de automobil (cu MAI) din lume a avut loc în Ohio City, Ohio în 1891. Un alt accident are loc în sud-estul Londrei, la 17 august 1896.

Rata accidentelor rutiere din România (2011)
În România, în fiecare an, peste 2.700 de oameni își pierd viața în accidente rutiere, iar alți 10.000 sunt grav răniți[3]. În anul 2009, în Uniunea Europeană, 35.000 de oameni și-au pierdut viața în urma accidentelor rutiere[4]. România stă cel mai prost la acest capitol – cu aproape 2.800 de decese în 2009 în urma accidentelor de pe șosea – cea mai mare rată de fatalitate în raport cu numărul de locuitori[4].

În primele șapte luni ale anului 2008 sau înregistrat peste 1.100 de accidente în care au fost implicate scutere și mopede și alte 1.800 produse de motociclete[5]. Peste 150 de persoane au murit[5].

Cel mai grav accident rutier din istoria României a avut loc pe 29 iulie 1980.[6] Un autobuz supraaglomerat, ce se deplasa de la Suceava spre Botoșani, are o pană de cauciuc și cade de pe un pod într-o mlaștină adâncă. Accidentul s-a soldat cu 48 de victime, în mare parte copii.

Superstiția este o credință în care un determinat fapt are o explicație mistică sau magică sau doar asumată cultural, social sau religios fără niciun temei științific, credința în spirite, farmece, vrăji, semne prevestitoare, obiecte care poartă noroc, forțe supranaturale.

Citeste si: Diana Stoica este tanara care a facut muzica moldovenească să răsune in intreaga lume !

„Mama mea radiază de fericire când îmi vede succesele, iar tatăl meu umple batista cu lacrimi de fericire” – asta spune Diana Stoica despre oamenii cărora le datorează viața și taletul. Are numai 19 de ani și o mulțime de căi care i s-au deschis: e studentă în primul an la Facultate de Jurnalism și Științe ale Comunicării, iar ieri pe YouTube a fost lansat clipul pentru piesa „Muzica răsună” – o semnătură a rapperului Kapushon. Marin Crețu se arată mândru pentru „descoperirea” sa, iar noi am fost curioși să afăm poveste Dianei. Am descoperit un ghemotoc viu de energie și dorință de a ferici lumea.

Dragă Diana, aflăm despre talentul tău abia după ce ieri, Kapushon a făcut acest anunț întregii lumi. Vrem să ne spui întâi de toate cum a ajuns muzica în viața ta. Crezi că talentul se muncește, sau se moștenește?

Încă de când mă țin minte cânt. Chiar dacă nu o făceam pe scene, o făceam pe scaunul de acasă ori de la rude. Iar începând cu grădinița și până-n prezent (la școală, liceu, facultate) nu a fost eveniment la care să nu cânt. Dacă până la vârsta de 16 ani am activat în sat doar în cor și ansamblu, păi de când am venit în oraș la liceu, s-au schimbat lucrurile.

Să fiu sinceră, nici nu aveam de gând mai departe să am în prim-plan muzica, până când, la Balul Bobocilor de la liceu, m-a văzut domnul Marcel Stoian – profesor de muzică, propunându-mi să merg la studio-ul dumnealui. Astfel am ajuns să fiu solista Ansamblului Vocal „Tinerețe Floare”, condus de acest prea bun profesor și prieten.

De aici a început totul: concerte, concursuri, festivaluri, evenimente etc. Și, după 3 ani de activitate pe scenă, mi-am zis că la sigur trebuie să fac asta mai departe și mult mai aprofundat. În ce privește talentul, pot spune următoarele: Talentul constituie doar 1%, iar 99% sunt muncă. Nu zic, sunt cazuri excepționale când talentul e mai mult decât atât, dar dacă nu mai muncești și pui efort maxim, el nu te ajută practic la nimic. Eu muncesc foarte mult și tot știu și-mi zic că trebuie mult mai mult pentru a ajunge unde vreau. Nu există idealuri, dar mereu trebuie să tindem spre ele.

Al doilea lucru firesc pe care te rog să ni-l dezvălui ține de alegerea ta academică. De ce ai ales specializarea „jurnalism”, în ce comunități dedicate jurnaliștilor te implici și cât de bine îți împaci/vei împăca cele două vocații?

Iar cea mai plăcută ocupație este atunci când mergem în teren și adunăm informații pentru a face materiale jurnalistice. Pentru mine, și jurnalismul este o artă, nu oricine poate fi un jurnalist adevărat și echidistant. Iar ce ține de mine, fac și o să fac și muzică, și jurnalism. Am două căi prin care pot face lumea mai fericită, veselă și mai bună. Astfel am decis eu să combin frumosul și plăcutul, pentru a crea o adevărată artă.