O femeie muncea de mai mult timp la o fabrică de carne.

La sfâștitul zilei de muncă, ca de fiecare dată, ea a mers să verfice camera frigorifică. După verificările de rigoare, când a încercat să iasă, și-a dat seama că ușa s-a blocat și că nu poate s-o deschidă.

A început să țipe, să plângă să bată cu picioarele în ușă, dar fără rost, nimeni nu o auzea pentru că toți deja plecase. A înțeles, că va rămâne acolo blocată până dimineața, când vor reveni angajații, dar nu era sigură că va putea aștepta atât, pentru că era foarte frig.

Peste aproximativ 5 ore a deschis ușa paznicul. Femeia în mod neașteptat a fost salvată. Ea l-a întrebat cum i-a venit ideea de a veni aici, doar asta nu intră în atribuțiile sale de serviciu.

La care el i-a zis:

-Eu muncesc la această fabrică de 35 de ani, mii de lucrători vin și pleacă în fiecare zi. Dvs. ați fost unica ce se saluta în fiecare dimineață și își lua rămas bun în fiecare seară. Multă lume mă trata ca pe un om invizibil. Astăzi dimineață dvs. mi-ați spus „bună dimineața” ca de obicei. Însă seara așa și nu am auzit: „ La revedere, pe mâine.” De aceea, am decis să verific fabrica. Datorită dvs. eu mă simțeam util. Din această cauză, când nu v-am văzut ieșind astăzi, m-am gândit că s-ar fi putut întâmpla ceva.

Morala istoriei: iubiți-i, apreciați-i și respectați-i pe oamenii care vă înconjoară, fiindcă niciodată nu știi ce-ți pregătește ziua de mâine.