România se bucură de câteva specii de animale care nu mai există deja în alte ţări europene. Cu toate astea, noi nu le oferim suficientă protecţie şi s-ar putea să dispară, în curând, şi de la noi. Silviu Petrovan, cercetător la Universitatea din Hull, a alcătuit o listă cu animalele periclitate din ţara noastră şi ne spune ce putem face pentru a le salva.

1. Zimbrul

Zimbrul este o specie de bizon care se intalneste in Europa si reprezinta cel mai greu animal erbivor de pe uscat din acest continent. In Romania, zimbrii pot fi admirati in:
Rezervatia Dragos-Voda de la Vanatori Neamt,

in Rezervatia Neagra de la Bucsani, Dambovita (cea mai mare rezervatie din Romania ca numar de exemplare),
in rezervatia Valea zimbrilor din Vama Buzaului, Brasov, la Hateg – Slivut,
la Gradina Zoologica din Targoviste
un singur exemplar, la Gradina Zoologica din Bucuresti.

Zimbrii au fost re-introdusi in Romania in anul 1958, cand primele doua exemplare de animale au fost aduse din Polonia si tinute intr-o rezervatie din Hateg.
In data de 21 martie 2012 au fost eliberati 5 zimbri din Parcul National Dragos Voda, ei sunt monitorizati in permanenta.

2. Hoitarul sau vulturul egiptean

Vulturul Egiptean este o specie de vultur plesuv de culoare alb-galbuie, ce se hraneste cu insecte, oua, hoituri.

„Puiul faraonului”cum mai este numit are o semnificatie deosebita in mitologia egipteana. In Romania apar periodic 1-2 exemplare de hoitar in zona Dobrogei, iar cat despre cei din Europa, numarul acestora a ajuns undeva sub 5000 de exemplare.

3. Gasca cu gat rosu

Gasca cu gat rosu migreaza in Romania si in zona litorala nordica a Bulgariei si este una dintre cele mai rare specii de gasca din lume. In prezent, mai traiesc doar 55.000 de exemplare la nivel mondial.

Aproximativ 90% din acestea ierneaza la noi de la sfarsitul lunii octombrie pana in luna martie in zona lacurilor Techirghiol, Razelm, Sinoe, Golovita etc.

4. Balaurul dobrogean

Balaurul Dobrogean este una dintre cele mai mari specii de serpi neveninosi de pe teritoriul Romaniei. Exemplare ale aceste specii au fost intalnite numai in zona Dobrogei, cat si in Iasi, Vrancea, Buzau si Galati.

5. Soimul dunarean

In incercarea de a salva aceasta specie, SOR a amplasat 14 cuiburi artificiale in zone impadurite din Podisul Babadag, invecinate cu ariile de stepa. Daca unele cuiburi au fost deteriorate, altele au fost furate, astfel ca rezultatele proiectului au fost sub asteptari.

6. Aspretele

Aspretele este o specie de peste apa dulce care a aparut acum peste 65 de milioane de ani, din 1963 a fost clasificata ca fiind „critic periclitată” la nivel mondial. Datorita pescuitului si amenajarilor hidrocentralelor pe cursurile raurilor, specia a ajuns in pericol de disparitie si in momentul de fata nu se mai intalneste nicaeri in lume.

Arealul sau s-a restrans numai la zona raului Valsan, intre localitatile Bradet si Malureni. Se pare ca mai exista aproximativ 100 de exemplare aflate in libertate.

7. Boa de nisip

Boa de nisip nu este amenintat cu disparitia in alte tari. In Romania s-a gasit insa pana acum un singur exemplar, in 2011, langa Turnul Magurele.

8. Rasul

Rasul este vanat anual deoarece un numar foarte mare al acestora reprezinta un pericol pentru comunitatea locala. Dintre toate tarile europene, aici se intalnesc cele mai multe exemplare, aproximativ 1.300.

9. Dihorul patat

Romania este singura tara din UE unde mai traieste aceasta specie de rozatoare. Dihorul patat se gaseste in Dobrogea si in prezent specia sa numara aproximativ 500 de indivizi in Romania.

10. Grivanul mic

Grivanul mic este o specie de rozatoare specifica tarii noastre dar si nord-estului Bulgariei. Denumit si hamsterul dobogean aceasta rozatoare exclusiv ierbivora nu depaseste lungimea de 340mm, durata de viata este de 2-3 ani si este intalnit pe terenurile nelucrate agricol. In tara se gasesc in numar de aproximativ 2000 de indivizi.

Aceste animale ar putea fi, însă, salvate, dacă ar exista interes şi s-ar depune efort. Autorităţile ar putea oferi o „protecţie efectivă împotriva pericolelor deja cunoscute şi sprijinirea şi încurajarea cercetării pentru a înţelege mai multe despre populaţiile rămase, despre necesităţile lor de viaţă şi impactul uman, precum şi testarea unor metode de protecţie”.