Secrete bine păstrate. Dovezi istorice a existenței unor oameni uriași, de peste 2,40 m într-o localitate din județul Buzău

0

De-a lungul vremurilor, mai multe descoperi au atestat existența uriașilor, care au trăit peste tot prin lume. Schelete gigantice au fost descoperite din India până în Europa si in urma cu mai bine de 40 de ani si in Romania.

Munţii Buzăului sunt pentru pasionaţii de fenomene paranormale şi legende un spaţiu fascinant. Oamenii din arealul limitat de comunele buzoiene Bozioru şi Colţi şi-au creat o istorie paralelă, fantastică, ce vorbeşte despre strămoşi războinici conduşi de un rege înţelept, Luana, despre lupta lor cu forţe cereşti, despre dispariții misterioase şi multe alte ”episoade” incredibile.

Una dintre legendele locului se referă la existenţa, cu multe mii de ani în urmă, a unor locuitori extrem de înalţi, despre care s-a relatat mai ales în presa de după Revoluţie, fiind citaţi câţiva ghizi din zonă, dar şi Vasile Rudan, un cercetător în domeniul extrasenzorialului.

Potrivit acestuia, legenda uriaşilor ar avea la bază un adevăr istoric, dovada fiind o necropolă cu schelete gigantice, lungi de aproximativ 2,40 metri, descoperită la marginea satului Scăieni, comuna buzoiană Bozioru.

”Legenda uriaşilor care au trăit pe Pământ se sprijină pe fapte reale şi se cere investigată de către cercetători oneşti, fără idei preconcepute. Pentru localizarea gropilor în care au fost înhumaţi uriaşii din vechime, se folosesc în prezent metode tehnice complicate şi neperformante, cu scopul tergiversării viitoarelor descoperiri. De ce nu se foloseşte detecţia extrasenzorială, procedeu prin care se poate determina operativ şi cu precizie orice lucru îngropat în pământ?”, spune Rudan, într-un articol publicat pe portalul jurnalparanormal.ro.

La sfârşitul anilor ’90, ziariştii unei publicaţii de tip magazin au mers cu Vasile Rudan în locul indicat ca fiind sursa descoperirii dovezilor despre existenţa uriaşilor. Este vorba despre satul Scăieni despre care Rudan spune că ”este cel mai vechi din întreaga zonă a Boziorului, cu câteva case răsfirate pe o culme şi coborând pe uliţe atât de abrupte, încât greu te păstrezi drept, o imagine dezolantă a ceea ce a fost odată”.

Necropola cu oseminte extrem de mari ar fi fost descoperită întâmplător, în urmă cu peste trei decenii, când s-a hotărât că în satul Scăieni trebuie să se planteze o livadă de meri. În urma săpăturilor efectuate pe o colină, mai mulţi oameni au descoperit scheletele uriaşe, care aveau în jur de 2,40 metri, chiar mai mult.

Legendă spune că în trecut, la Scăieni, fusese un sat tătăresc care adăpostea oameni înalți. Odată cu efectuarea acestei descoperiri s-a confirmat faptul că ” tătarii” de la Scăieni erau Nefilimi.

La mai bine de 40 de ani de la această descoperire, nimeni nu i-a mai dat importantă. Și putem bănui că este vorba fie despre nepăsarea autorităților, fie de secretizarea și mușamalizarea cazului.

Unul dintre martorii descoperirii se numeşte Ilie Drăgoi, acum unul dintre bătrânii din Bozioru, pe care membrii expediţiei de documentare l-au abordat pentru a-i conduce la faţa locului. El este unul dintre cei care au lucrat în anii ’80 la livada de meri.

”Până la culmea unde fuseseră plantați pomii, coborâm în pantă abruptă, pe o uliţă înecată de noroi. O dată ajunşi, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai rodeşte”, scriau jurnaliştii porniţi pe urmele uriaşilor din Bozioru.

Peste tot sunt mormintele uriaşilor. Făceam gropi, să plantăm puieţii, când dau de o căpăţână de om mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uităm toţi cruciţi. Sap mai departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatul. Noi ştiam că aici, demult, fusese un sat tătărăsc, bătrânii vorbeau şi de oameni înalţi ca brazii, dar credeam că e doar o vorbă. Uite că nu a fost doar vorba“, le-a povestit nea Ilie Drăgoi oaspeţilor sosiţi din Bucureşti.

Martorul a spus că în timpul săpatului s-au găsit multe morminte. Au scos la lumină doar câteva rămăşiţe, iar pe restul le-au lăsat să se odihnească în pământ, săpând rândurile în aşa fel încât să le ocolească.

Pe lângă oase, mai erau şi cioburi, fragmente de olărie, descoperiri care însă nu au stârnit interesul autorităților sau arheologilor.

„Păi, în plan era să se planteze livadă. Am strâns scheletele şi cioburile şi le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit că au ajuns la București. Au fost şi măsurate. Aveau în jur de 2,40 metri“, le-a spus Ilie Drăgoi jurnaliştilor.

Documentariştii porniţi pe firul legendei despre giganţii din Bozioru au vorbit în articolul lor despre o experienţă stranie, trăită în momentul în care se pregăteau să urce spre locul unde se aşteptau să găsească dovezi palpabile.

Sursa articolului : adevarul.ro