Array

Scrisoarea unui roman plecat peste hotare a emotionat o tara intreaga „Dupa ce ti-ai ingropat parintii, nu mai ai de ce sa te intorci in Romania”

- Advertisement -

Cu totii avem o ruda sau un parinte plecat in strainatate si stim cat este de greu si cat le este de dor de noi insa cati dintre ei mai au cu adevarat motive sa se intoarca in Romania? Dupa ce au muncit sa isi fac acolo un rost este si mai greu sa vii „acasa” sa incepi iar totul de unde a ramas

Toti cei care au plecat din tara  pentru a face a castiga un pic mai mult au plecat initial cu gandul de a-si cumpara o masina si de a se intoarce cat mai repede in acasa. Saptamanile s-au transformat in luni, iar lunile in ani, iar dorinta de a avea o masina buna s-a transformat in dorinta de a avea o casa noua si toate astea au continuat cu ani de stat plecat.

Asa au ajuns milioane de romani sa ramana pentru toata viata in strainatate si numeroase familii sa se destrame din cauza distantei. „Te gandesti sa pleci din Romania, sa faci bani macar de o masina nou si sa te intorci… Si pleci. Ajungi in strainatate, reusesti iti gasesti un loc de munca  strangi ceva bani, dar a trecut mai bine de un an de cand nu ti-ai vazut familia si pe cei dragi de acasa.

Te gandesti ca asta nu este viata pe care ti-o doresti, ai strans destul sa poti sa inchriezi un apartament mai mare si sa-i aduci si pe cei dragi langa tine, sa nu traiti separat pana faci tot de ce iti propui. Ii aduci langa tine, dai copilul la scoala, vezi cum nevasta invata limba tarii in care stai pe zi ce trece mai bine si se descurca din ce in ce mai bine acolo. Aproape s-au integrat, copilul nu mai vrea sa manance ciorba facuta de mama ca acasa, pentru ca la scoala le da altceva de mancare si s-a invatat cu mancarea de-aici.

- Advertisement -

Cand se imbolnaveste cate unul din familie, ai mers rapid la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atentie di partea medicilor. Cu scoala copilului nu prea ai nicio grija ca nici fondul clasei nu-l strange nimeni si nimeni nu iti mai cere nimic.

Si te inveti cu asta… inveti ca se poate si altfel decat cum ai crescut tu. Mai trece ceva timp  siiti dai seama  ca ar fi buna o vacanta, ca dupa multi ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii pe care i-ai lasat in urma. Ti-ai luat familia, masina ta cu placutele de inmatriculare din tara in care stai si pleci la drum catre parintii, de care iti este foarte dor.
Ajungi la granita si de-odata te  cuprinde sentimentul de-acasa, cu carutele de pe sosea, cu gropile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un nimeni care a aterizat in zona, cu multimea de copii la cersit care te roaga sa le dai ceva… dar treci peste toate, pentru ca aici esti nascut si aici ai crescut. Si faci sutele de km pana la casa parintilor, cam in acelasi timp pe care l-ai facut pana sa ajungi la granita, dar nu e nimic te bucuri ce intr-un final o sa ajungi la casa parinteasca.

Iti spui ca totul este bine ca  esti ACASA si te simti cat se poate de fericit. Iti imbratisezi parintii, ii pupi si sentimentele de revedere te coplesesc. Este si normal sa fie asa dupa atat dor. Dar… dupa cateva zile nevasta ta parca nu mai este ca acasa parca nu mai e locul ei, copilul te intreaba cat mai stati pentru ca deja nu are ce face si cu cine sa stea.

Pentru ca vecinul langa care ai crescut si ai trait ani de zile nici nu te saluta pe strada , daca te lovesti din greseala cu cineva pe drum te ia la rost , pentru ca omul de la ghiseul unde iti ceri un pasaport nou te repede si te trimite la rand si te trateaza cu dispret, pentru ca si atunci cand mergi dupa paine vanzatoare te priveste cu dispret.

Si atunci, te gandesti ca abia astepti sa pleci iar si poate pana o sa te intorci cu siguranta se va schimba mentalitatea cu cea cu care esti acum obisnuit. Ajuns inapoi, mergi la munca si le povestesti colegilor ce minunat a fost in concediu, iar seara cand te intorci acasa, ii explici sotiei ca este bine sa faceti un imprumut sa va cumparati o casa.

- Advertisement -

Dupa inca ceva vreme, ai intr-un final cheile de la casa ta cea noua, platita in rate pana la sfarsitul vietii dar macar este casa ta. Si de atunci mergi tot mai rar in tara pentru ca deja ai totul acolo, iar dupa ultimul drum in care ti-ai ingropat parintii, nici nu te mai gandesti sa te intorci pentru ca nu mai ai la cine.

Acum esti batran, un emigrant ai carui copii sunt naturalizati, doar pasaportul tau mai aminteste faptul ca esti roman si sufletul tau care a ramas legat de casa in care te-ai nascut.

Copiii tai au pasapoarte straine si este bucuros ca macar stiu sa vorbeasca limba romana si stiu de unde se trag . Cateodata incepi sa plangi cand te gandesti la copilaria ta, la parintii tai si la locurile in care ai crescut. Dar… viata este asa, tu ai ales si traiesti cum vrei”.