În nordul înghețat al Rusiei se desfășoară un alt fel de „goană după aur”. Cum vânzarea fildeșului de elefant este supravegheată, „fildeșul dobândit prin mijloace etice” (colții mamutului lânos fosilizat) hrănește acum piața insațiabilă din China.
Această goană după fildeșul de mamut a dat naștere unui nou tip de miner în sălbăticia Rusiei și a creat milionari în dolari în unele dintre cele mai sărace sate din Siberia.
Cu condiția să nu dezvăluie nume sau locuri exacte, fotograful Amos Chapple a dobândit acces la o zonă unde – printre înghițituri de vodcă și petrecând zile întregi fugind de patrulele de poliție – echipele de căutători folosesc metode ilegale pentru a scormoni după uriașii pierduți ai Siberiei, relatează RFERL.org.
Metoda căutătorilor de colți de mamut
Vânătoarea de comori a început cu câțiva ani în urmă, când s-a răspândit zvonul legat de sumele fantastice plătite pentru colții de mamut de către „agenții” aflați în vizită.
Iar alții sapă în coasta dealurilor, în speranța de a da peste comoară.
Permafrostul nu este deloc casabil. Ca un fel de aisberg mare și murdar, acest strat de gheață se află chiar sub suprafață, în întreaga regiune Yakuția.
În sol cald, oasele ar putrezi în câteva zeci de ani. Însă oasele și colții de mamut pot rezista zeci de mii de ani după ce au rămas închistate în stratul de permafrost.
Bani frumoși din fildeșul mamuților lânoși
Acest colț de 65 de kilograme, fotografiat imediat după ce a fost extras din permafrost, a fost vândut pentru 34.000 de dolari. Cei doi bărbați care l-au găsit au mai dezgropat alți trei colți în numai o săptămână, inclusiv unul care cântărea 72 de kilograme.
În orașul lor, unde salariul este mai mic de 500 de dolari pe lună, „agenții” misterioși plătesc bani gheață pentru colți.
În China, fildeșul de mamut pare să fie subiectul unui fenomen economic, în cadrul căruia prețurile mari duc la o cerere mărită, iar prețurile continuă astfel să crească.
Pe lângă mamut, un alt animal fantastic promite un viitor strălucit pentru cei norocoși. Acest craniu, folosit pentru a sprijini o oală, aparține rinocerului lânos, dispărut de mult.
Un alt craniu de rinocer vede lumina zilei după 11.000 de ani. Bărbatul care l-a găsit spune că „atunci când găsești un craniu, cornul este de obicei la o distanță de 15 sau 20 de metri”.
Piața pentru pudră de corn de rinocer din Vietnam se datorează în mare parte credinței că această substanță vindecă cancerul. Până când ajunge în Vietnam, cornul va valora mai mult decât greutatea sa în aur.
Însă cei mai mulți căutători ies în pierdere după o vară întreagă petrecută în noroi.
Pe măsură ce pompele consumă benzina (o brigadă de căutători a consumat cinci tone în trei săptămâni), cei mai muți căutători vor găsi numai oase „fără valoare”, precum acestea.
Doctorul Valery Platnikov, un paleontolog familiarizat cu locurile, estimează că:
„Numai 20-30% dintre căutători vor găsi ceva destul de semnificativ ca să facă profit. Este foarte trist… Mulți dintre ei s-au împrumutat la bancă pentru a-și finanța expedițiile.”
Stilul de viață al piraților oaselor
Cei mai mulți căutători își petrec întreaga vară departe de casă și familie.
Carnea de ren este o delicatesă rară. Cele mai multe mese se compun din conserve de carne și tăieței. Doi dintre căutători spun că au mâncat și carne de câine „când a fost nevoie… Are gust de șuncă.”
Țânțarii sunt un neajuns continuu. Numai cele mai reci dimineți oferă o oră sau două de respiro.