Pe 10 aprilie 1912, Titanic și-a început prima și ultima călătorie. Patru zile mai târziu, echipajul a primit mesaje despre grupuri de iceberguri. Transatlanticul a lovit unul dintre ele în aceeași noapte, pe 14 aprilie. Titanicul s-a scufundat în 2 ore și 40 de minute și doar câteva persoane au fost salvate, mai exact 710 din 2.000 de pasageri. Printre supraviețuitori s-au numărat 2 bebeluși care au fost numiți mai târziu „orfanii Titanicului”. Unul dintre ei a fost, în cele din urmă, ultimul supraviețuitor de gen masculin al scufundării Titanicului.

Mai jos v-am pregătit povestea uimitoare a celor doi copii, care au supraviețuit după scufundarea Titanicului.

Părinții au divorțat la câțiva ani după ce s-au născut copiii.

Michel Marcel Navratil s-a născut pe 12 iunie 1908, la Nisa, Franța, iar fratele său Edmond Roger s-a născut pe 5 martie 1910. Mama lor era o italiancă pe nume Marcella Caretto, iar tatăl lor era Michel Navratil, care a emigrat în Franța din Slovacia și a lucrat ca croitor. Cuplul s-a căsătorit în 1907.

Tatăl a călătorit cu copiii sub nume false.

În Monte Carlo, Michel și-a cumpărat bilete pentru a călători pe Titanic pentru el și copiii lui pentru 26 de lire sterline. El a decis să folosească nume false pentru el și copiii săi în această călătorie. El s-a numit Louis M. Hoffman, iar băieții au fost rezervați ca John și Fred.

La scurt timp după cumpărarea biletelor, Navratils împreună cu propri copii au plecat în Anglia, iar pe 10 aprilie s-au îmbarcat pe Titanic la Southampton ca pasageri de clasa a doua. Pe corabie, tatăl le-a spus tuturor că este văduv.

Băieții au reușit să îmbarce pe ultima barcă de salvare.

După ce au lovit aisbergul, Michel și un alt bărbat au intrat în cabină pentru a-și trezi cei doi fii. I-a dus pe punte, dar aproape toate bărcile de salvare erau deja pline. Când ofițerul secund Charles Lightoller a ordonat un cerc de membri ai echipajului cu brațele blocate în jurul ambarcațiunii, astfel încât doar femeile și copiii să poată trece, Michel ia trecut pe băieți.

Michel și Edmond au fost singurii copii neidentificați dintre supraviețuitori.

Băieții nu puteau vorbi engleză și nu puteau spune nimănui nimic despre ei înșiși. Când consulul francez le-a pus întrebări, ei au spus doar „Oui” și, la fel ca mulți copii, erau interesați de jucării.

La scurt timp, băieții s-au reunit cu mama lor.

Reporterii care scriau despre Titanic în ziare au lansat câteva articole despre băieți. Un timp mai târziu, articolele au ajuns în Europa. Marcelle l-a văzut pe unul dintre ei și și-a recunoscut imediat copiii.

Ea a mers la New York, i-a identificat pe băieți și, în cele din urmă, s-a reunit cu Michel și Edmond pe 16 mai 1912, la o lună și o zi după salvare. După s-au întors în Franța cu Oceanic, o altă navă White Star Line.

Unul dintre ei a devenit arhitect, iar celălalt a devenit profesor de filozofie.