O lume aflata in interiorul Pamantului!! Aceasta masoara 5 km lungime, 150 m lățime, 200 m înălțime!!

0

Peștera Son Doong (în vietnameză: Hang Sơn Đoòng, adică Peștera Râului din Munte), este o peșteră în Parcul Național Phong Nha-Ke Bang, provincia Quang Binh, Vietnam. Peștera a fost gasită de un localnic pe nume Ho-Khanh în 1991. Bărbații din jungla locală s-au temut de peșteră pentru șuieratul făcut de râul din subteran. Cu toate acestea, abia în 2009 a fost adusă la cunoștința publicului, atunci când un grup de oameni de știință britanici de la British Cave Research Association, conduși de Howard Limbert, au realizat un studiu în Phong Nha-Ke Bang la 10-14 aprilie 2009.

O lume incredibilă, de sine stătătoare, de 5 kilometri lungime şi 150 de metri lăţime. Aceasta este Son Doong, cea mai mare peștera din lume, un loc unic având propria floră, faună, lacuri, chiar şi nori.

Cu peste 5 km lungime, cu secțiuni ajungând până la 200 m înălțime și 150 m lățime, Peștera Son Doong din Vietnam are un volum total de 38,5 milioane de metri cubi. Peştera este atât de mare încât în interiorul ei poate încăpea un zgârie-nori cu 40 de etaje. De asemenea, este atât de masivă încât are propriul climat, iar norii se formează în interiorul ei.

În 1991, în timp ce străbătea regiunea, localnicul Ho Khanh a dat peste o deschidere într-o stâncă de calcar. A început să investigheze, observând în jurul crăpăturii valuri de ceață și auzind sunetele produse de un râu învolburat, venind de undeva din interiorul cavității. Curând a simțit un vânt puternic ieșind în peșteră, ceea ce l-a făcut să se îndepărteze și să plece.

Abia în 2009, un grup de oameni de ştiinţă britanici au decis să pătrundă în interiorul peşterii.

Drumul pana la pestera este foarte dificil, turistii trebuind sa mearga doua zile prin jungla, ca apoi sa excaladeze, sa se taraie si sa inoate prin rauri subterane pentru a ajunge la capatul pesterii. Compania de dezvoltare regionala Sun Group incepuse constructia unui telescaun deasupra junglei pana la Hang Son Doong, care putea transporta 1000 de turisti pe ora, insa lucrarile au fost oprite in anul 2015 din cauza opozitiei UNESCO, cauza principala a stoparii lucrarilor fiind degradarea ecosistemului unic al zonei.