Cercetatorii britanici au descoperit o conexiune clara in marimea piciorului si varsta unei persoane in momentul decesului.
Cercetatorii au adunat si prelucrat date pentru 3.400 de decese , descoperind legatura intre numarul de la pantofi si varsta decesului.
Jim Hodge, profesor la Univesitatea Cambridge, sustine ca „nu dimensiunea corpului pacientului este corelata cu longevitatea, ci doar marimea piciorului.”
Oamenii de stiinta nu cunosc cauzele acestui fenomen dar, pe baza datelor prelevate, au intocmit un tabel cu marimile picioarelor si speranta de viata inregistrata pentru barbati si femei.
Tabelul este irelevant pentru copii, intrucat corpul lor este in plin proces de crestere.
Iata tabelul intocmit de catre cercetatori:
FEMEI:
• 35 – intre 64 si 69 de ani
• 36 – intre 70 si 76 de ani
• 37 – intre 77 si 82 de ani
• 38 – intre 78 si 84 de ani
• 39 – intre 73 si 75 de ani
• 40 – intre 70 si 72 de ani
• 41 – intre 67 si 70 de ani
• 42 – intre 66 si 69 de ani
BARBATI:
• 38 – intre 66 si 69 de ani
• 39 – intre 67 si 72 de ani
• 40 – intre 72 si 75 de ani
• 41 – intre 73 si 77 de ani
• 42 – intre 75 si 82 de ani
• 43 – intre 74 si 79 de ani
• 44 – intre 67 si 72 de ani
• 45 – intre 66 si 69 de ani
Citeste si: Diana Stoica este tanara care a facut muzica moldovenească să răsune in intreaga lume !
„Mama mea radiază de fericire când îmi vede succesele, iar tatăl meu umple batista cu lacrimi de fericire” – asta spune Diana Stoica despre oamenii cărora le datorează viața și taletul. Are numai 19 de ani și o mulțime de căi care i s-au deschis: e studentă în primul an la Facultate de Jurnalism și Științe ale Comunicării, iar ieri pe YouTube a fost lansat clipul pentru piesa „Muzica răsună” – o semnătură a rapperului Kapushon. Marin Crețu se arată mândru pentru „descoperirea” sa, iar noi am fost curioși să afăm poveste Dianei. Am descoperit un ghemotoc viu de energie și dorință de a ferici lumea.
Dragă Diana, aflăm despre talentul tău abia după ce ieri, Kapushon a făcut acest anunț întregii lumi. Vrem să ne spui întâi de toate cum a ajuns muzica în viața ta. Crezi că talentul se muncește, sau se moștenește?
Încă de când mă țin minte cânt. Chiar dacă nu o făceam pe scene, o făceam pe scaunul de acasă ori de la rude. Iar începând cu grădinița și până-n prezent (la școală, liceu, facultate) nu a fost eveniment la care să nu cânt. Dacă până la vârsta de 16 ani am activat în sat doar în cor și ansamblu, păi de când am venit în oraș la liceu, s-au schimbat lucrurile.
Să fiu sinceră, nici nu aveam de gând mai departe să am în prim-plan muzica, până când, la Balul Bobocilor de la liceu, m-a văzut domnul Marcel Stoian – profesor de muzică, propunându-mi să merg la studio-ul dumnealui. Astfel am ajuns să fiu solista Ansamblului Vocal „Tinerețe Floare”, condus de acest prea bun profesor și prieten.
De aici a început totul: concerte, concursuri, festivaluri, evenimente etc. Și, după 3 ani de activitate pe scenă, mi-am zis că la sigur trebuie să fac asta mai departe și mult mai aprofundat. În ce privește talentul, pot spune următoarele: Talentul constituie doar 1%, iar 99% sunt muncă. Nu zic, sunt cazuri excepționale când talentul e mai mult decât atât, dar dacă nu mai muncești și pui efort maxim, el nu te ajută practic la nimic. Eu muncesc foarte mult și tot știu și-mi zic că trebuie mult mai mult pentru a ajunge unde vreau. Nu există idealuri, dar mereu trebuie să tindem spre ele.
Al doilea lucru firesc pe care te rog să ni-l dezvălui ține de alegerea ta academică. De ce ai ales specializarea „jurnalism”, în ce comunități dedicate jurnaliștilor te implici și cât de bine îți împaci/vei împăca cele două vocații?
Iar cea mai plăcută ocupație este atunci când mergem în teren și adunăm informații pentru a face materiale jurnalistice. Pentru mine, și jurnalismul este o artă, nu oricine poate fi un jurnalist adevărat și echidistant. Iar ce ține de mine, fac și o să fac și muzică, și jurnalism. Am două căi prin care pot face lumea mai fericită, veselă și mai bună. Astfel am decis eu să combin frumosul și plăcutul, pentru a crea o adevărată artă.