Array

Lacul Cuejdel din comuna Gârcina, judeţul Neamţ!!!!

- Advertisement -

Lacul Cuejdel (denumit și Lacul Crucii), este unul dintre cele mai mari lacuri de baraj natural din România[3] și este situat în Munții Stânișoarei în arealul comunei Gârcina, lângă Piatra Neamț. Reprezintă o arie naturală de protecție specială ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acavtic).

Rezervația este situată în bazinul hidrografic superior al Cuiejdiului – afluent pe stânga al Bistriței – respectiv, pe cursul mijlociu al pârâului Cuiejdel (afluent de stânga al Cuiejdiului). Zona de alimentare a lacului este delimitată la nord de Vârful Tarnițelor (1081 m) și Măgura Gârcina (873 m); la est de culmea Hălăgeanu (1017) și Vârful Muncelul (1067 m), la vest de Dealul Piciorul Crucii și Piciorul Rotund.

Forma lacului este alungită în lungul văii principale pe direcția NV – SE, iar la confluența cu pâraiele Cuiejdel și Glodu, se ramifică pe cele două văi cu extinderea mai mare pe valea principală[4]. Dimensiunile (2011), sunt: lungime 1.004,82 m, lățimea între 19,25 m și 282,6 m cu o medie de 138,83 m, perimetrul de 2.801,1 m, suprafața de 13,95 ha, volumul de 1.413.255 mc, adâncimea maximă de 16,45 m, cea medie fiind de 10,1 m, altitudinea de 669 m

Barajul are o înălțime cuprinsă între 25 m spre malul drept și 30 m spre malul stâng și o lungime de circa 80 m.

Bazinul de alimentare al lacului are o suprafață de 8,75 km2 – majoritatea din subbazinului pârâului Cuiejdel și restul din subbazinele pâraielor Glodu și ale afluenților mai mici de pe versanți. Scurgerea din cuveta lacului în albia Cuiejdelului se realizează printr-o deschidere de aproximativ 3 metri aflată la contactul barajului cu versantul drept al văii. În aval de lac[3] mai există patru lacuri mici cu suprafețe de câteva sute de m2 cantonate pe treptele rezultate în urma alunecărilor. Ele sunt lipsite de altă alimentare decât cea meteorică și eventuală a unor mici izvoare[necesită citare].

- Advertisement -

Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Caracterele fizico-chimice și biologice încadrează lacul în clasa I de calitate a apei și categorie oligosaprobă, cu tendință spre mezotrofi

Climatic, zona aparține ținuturilor montane joase aflate la contactul cu culoarul depresionar Cracău – Bistrița, având o temperatura medie anuală este de 7,5- 8 grd C și o cantitatea medie anuală de precipitații de circa 650 mm. Solurile reflectă condițiile pedogenetice ale zonei de contact respective, ele fiind brune – acide, brune podzolite și rego – soluri carbonatice. Zonă este împădurită cu păduri de fag pur alternând cu molid.

Advertisements

Advertisements



Do NOT follow this link or you will be banned from the site!