Docurile lui Anghel Saligny – constructorul Podului de la Cernavodă – au fost cele mai tari clădiri din lume.La 1888, ing. Anghel Saligny folosea, pentru prima dată într-o construcţie masivă, betonul armat şi plăcile prefabricate. Docurile din Brăila au fost o minune a tehnicii şi ingineriei construcţiilor. Tranzitul aici, în urmă cu 100 de ani, era de 95.000 de vagoane de cereale pe an. Astăzi, acareturile din Portul Brăilei au ajuns ruine.

În 1885, când s-a luat decizia construirii Docurilor, prin Portul Brăila au fost exportate 316.000 tone cereale, iar prin cel din Galaţi 108.000 tone. Ca să construiască Docurile şi silozurile aferente, numai pentru alegerea materialului de construcţie au fost aduse patru variante. În final, s-a ales varianta: „zid de cărămidă cu pereţi separatori din beton armat/ plăci de beton turnate, piloţi de brad din Norvegia”.

„Betonul armat şi plăcile prefabricate au fost folosite, pentru prima dată în lume, la construcţia Docurilor din Brăila. Lucrările au fost realizate sub supravegherea ing. Anghel Saligny, constructorul Podului peste Dunăre de la Cernavodă”, a precizat consilier Ştefania Botez, din cadrul Arhivelor Naţionale Brăila.
În 1893, Portul Brăila era iluminat cu becuri electrice pe o distanţă de 2.500 de metri şi avea propria centrală. Alţii, nici nu visau să aibe electricitate.

Macara de 40 de tone, acum un secol

În aceeaşi perioadă, Docurile aveau magazii de cereale şi silozuri de zeci de mii de tone capacitate, antrepozite de mărfuri de import, magazii pentru mărfurile de tranzit, macarale fixe şi mobile. Cea mai mare dintre ele, macaraua plutitoare, avea o putere de 40 de tone!
„Regulamentul pentru exploatarea Docurilor era foarte strict. Niciun vas nu putea intra în Bazinul Docurilor şi nu putea acosta, nicio marfă nu se descărca de pe vas şi nici nu se ridica fără autorizarea Administraţiei Docurilor şi îndeplinirea formalităţilor vamale. Vasele care încălcau aceste dispoziţii erau îndepărtate şi amendate”, a precizat directorul Arhivelor, Giani Oltianu.

Firmele care au ridicat Docurile, la 1888, sub supravegherea Direcţiunii Generale CFR, erau din Olanda, Germania şi Franţa, iar şeful lucrărilor Anghel Saligny, şeful Serviciului Docuri din Direcţia Generală a CFR.

S-a ales praful de munca înaintaşilor

După Al Doilea Război, a sosit naţionalizarea şi tăvălugul comunist i-a spulberat şi pe comercianţii de cereale din Brăila.
Portul, odinioară plin de viaţă, a decăzut an de an, iar după ’89 a devenit pustiu. În unele locuri, parcă au trecut avioanele de bombardament. Grămezi de moloz şi câinii comunitari au invadat zona. Se întorc în mormânt strămoşii noştri, văzând că s-a ales praful de munca lor.

„Eram copil când încă am văzut hamalii din Port. Îmi povestea tata cum aşteptau vapoarele pe Braţul Măcin, ca să fie descărcate. Furnicar de oameni şi de căruţe, vagoane cu cereale, macarale şi marinari din toate naţiile – asta vedeai în Port. Acum, nu mai avem nimic, rar mai trage câte un vapor la chei”, ne-a spus Nelu Ivan, pensionar, unul dintre brăilenii îndrăgostiţi de trecutul acestor locuri.