Coada pentru ieșirea din România s-a mutat la Cluj: viitorul pleacă, analfabetismul rămâne la putere

0

De trei ani întâlnesc sute, chiar mii de elevi de liceu din toată țara fix într-un moment important din viața lor. Toamna și primăvara, la RIUF (Romanian International University Fair), am ocazia să văd viitorul acestei țări, dar și potențialul care ne poate scăpa așa de ușor printre degete, dacă nu știm să-i ținem „pe lângă casă” cu facultăți bune, profesori dedicați și cu o societate care să-i onoreze.

4500 de vizitatori a avut târgul aceasta doar la Cluj. Cu o săptămână înainte, chiar în weekend-ul referendumului „pentru familie”, la București, mii de tineri și părinții lor au stat la cozi rotate în jurul Sălii Palatului. Pentru toți, „afară” este o șansă nu doar la o educație mai bună, dar și la un sistem de valori corect, bazat pe meritocrație.

Înainte să vă spun ce a fost la Cluj, vă propun două realități:

„40% din generaţiile viitoare, din cei care vin din urmă şi trebuie să susţină România din punct de vedere economic, social, cultural şi politic, sunt analfabeţi social şi funcţional, adică vor fi un balast în viitor şi nu un activ, ca acum, pentru piaţa muncii, pentru business, pentru economie, pentru România”. (Daniela Vişoianu, preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie, declarație la ZF Live)
Universitățile din România au pierdut 400.000 de studenți față de 2009.

„În primul rând este motivul demografic, România merge pe un trend descendent, apoi vorbim despre un număr important de absolvenţi de liceu care părăsesc țara. Vorbim de 10-15 mii de absolvenţi de liceu care părăsesc ţară pentru a studia în străinătate. Și de asemenea sunt foarte mulţi absolvenţi de liceu care au luat Bacalaureatul şi care consideră pur şi simplu că universitatea nu e o oportunitate pentru ei.” (Mădălin Bunoiu, prorector Universitatea de Vest, declarație la PRO TV)

Văd viitori medici, arhitecți, IT-iști, antreprenori, ingineri, dar și profesori și mă simt norocoasă că sunt printre primii care face cunoștință cu ei.La 16 sau 17 ani, singuri sau cu părinții, toți trec printr-un proces de decizie greu: ce traseu educațional să urmeze, astfel încât să fie fericiți cu ce aleg.

Pentru cei mai mulți dintre cei cu care am stat de vorbă, această alegere nu e deloc despre meserii bănoase sau rolul pe care îl vor juca în societate, ci e despre fericire. Adolescența aduce cu ea și o încredere mai mare în ceea ce noi, adulții, numim căutarea fericirii.

Acest târg vorbește însă și despre liniștea părinților că le lasă spațiu copiilor să aleagă după inima și aptitudinile lor, și despre bucuria copiilor că le sunt respectate alegerile și că pot dovedi că sunt și ei deja oameni mari.

Aud aceleasi întrebari în fiecare an: ce facultate să aleg?; ce meserie o să am după facultatea X?; e mai bine să rămân în țară sau să plec la studii în afară?; cum e mai bine pentru mine?

Fricile apar mai des la părinți: oare copilul meu alege bine?; e făcut pentru el meseria X sau Y?; cum să-l ajut să-și aleagă mai bine meseria?; rămasul în țară o să-mi facă copilul fericit sau nu?

Pentru prima oară, anul acesta, la RIUF Cluj, am purtat niște discuții atât de oneste cu tineri atât de tineri, încât speranța mea pentru această generație s-a întărit. Sunt maturi în gândire, nu acceptă compromisurile și văd în educație o șansă de a avea o viață mai bună. În afară.

Am vorbit despre carieră și riscuri, despre cum o decizie de a pleca din țară le afectează întreg sistemul familial, despre cum nu sunt învățați în școli să gândească critic și să cântărească orice informație, despre presiune socială – dacă pleacă toată gașca mea din oraș, trebuie să o fac și eu -, despre părinți care nu-și permit să le achite studii private, dar care fac sacrificii și le susțin traseul, despre cum înțeleg că și ei contribuie la schimbarea în societatea civilă.

sursa: republica.ro