Array

Cele mai tari faze cu sperieturi. La ultima râzi cu lacrimi

- Advertisement -

In istoria evolutiei umane, frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei, nu si fobiile, fricile patologice, niste „monstri” inventati de om si care acum il persecuta. Acestea din urma nu sunt insa incurabile.

Alarma ce se declanseaza din greseala

Sa te gandesti la posibilitatea de a ramane blocat intr-un ascensorin timpul unui cutremur este un fapt normal. Daca insa acest gandte face sa nu mai urci niciodata intr-un lift si sa refuzi sa-timai vizitezi prietenii care locuiesc in cladiri cu mai mult de unetaj, atunci ai o problema.

Ea se numeste claustrofobie – teama incontrolabila de spatiiinchise – si este una dintre manifestarile agorafobiei, careafecteaza 4% din populatia planetei.

Agorafobia (teama excesiva delocurile publice, prea mari, prea mici sau prea aglomerate) este deobicei insotita de atacuri de panica – stari de fricaintensa, un fel de frica de frica declansarii unei astfel de crize,care te-ar putea lovi brusc in lift, pe scara rulanta, in avion, la supermarket sauchiar in timp ce esti „captiv” intr-un scaun din sala decinematograf, situat la mijloc de rand.

- Advertisement -

Atunci cand nu mai poate fi controlata, frica devine patologica, iar impactulpsihologic este atat de mare, incat genereaza reactiisomatice: iti accelereaza ritmul cardiac si pe acela alrespiratiei, te face sa transpiri, muschii ti se contracta, iarmainile iti tremura – toate acestea fiind provocate de activareasistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalinasi noradrenalina, care actioneaza asupra intregului organism, laaparitia starii de panica.

In creier, frica activeaza o serie de circuiteneurologice care ne permit sa reactionam la evenimenteneasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasimecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca oalarma declansata din greseala.

„Familia” fobiilor este extrem denumeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-oputem imagina ne poate provoca o fobie. Asta insa numai daca – spunspecialistii – suntem „predestinati” genetic.

O fobie poate fi si „invatata”,iar acest lucru se petrece in trei feluri: ca urmare a unei experiente traumatice unice; prin mici experiente stresante repetate; sau prin efectul retroactiv al unui eveniment „dramatizat” dupaproducerea lui.

Asadar, fobia este ereditara, insa totodata,cand boala se declanseaza, inseamna ca vulnerabilitateagenetico-constitutionala a individului a fost „incurajata” si defactorii de mediu.

Ca versiune „adaugita” a timiditatii (variantasa patologica), fobia sociala se dezlantuie chiar si in ceamai banala interactiune a omului cu semenii sai. Aspectulcentral al acestei tulburari este frica obsedanta de privirea si deparerea altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a afisa uncomportament neadecvat; in acest tip de fobie, orice situatie sociala este potential amenintatoare: persoana afectata crede catoata lumea o priveste si o judeca, fiindu-i frica de faptul caoamenii isi vor bate joc de ea si o vor agresa verbal.

Biologic, atunci cand ne este frica, simturile transmit semnale catre talamus, un fel de centralade distributie a influxurilor nervoase. Confruntat cu mesaje careindica pericolul, talamusul lanseaza semnalele catre una dintrecele mai primitive parti ale creierului nostru – rinencefalul -care declanseaza reactiile fiziologice ale fricii inainte cagandirea constienta si cortexul sa aiba timp saintervina.

Lobul temporal, zona laterala acortexului cerebral, reprezinta centrul de coordonare a reactiilorde teama, iar zona implicata in tulburarile din categoria fobiiloreste nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobuluitemporal

- Advertisement -

Jean Cottraux, psihiatru laUnitatea de Tratament al Anxietatii din cadrul SpitaluluiUniversitar de Neurologie din Lyon, coordoneaza un program destudiu clinic al tratamentului agorafobiei prin realitateavirtuala, in care au fost inclusi 90 de pacienti. 12 scenariivirtuale, sonore si vizuale in egala masura, au fost stabilitetinand cont de situatiile cel mai frecvent raportate ca generatoarede anxietate pentru agorafobici; printre acestea – intrarea intr-osala de cinema sau condusul unei masini pe un drum de taraizolat.

Tot in Franta, un studiu cuprivire la fobiile sociale se realizeaza in prezent in cadrul unuiproiect european denumit Vepsy, care isi propune sa analizezecomparativ efectele celor doua terapii, terapia comportamentala sicognitiva (TCC) si terapia realizata pe baza realitatii virtuale.Patru scenarii virtuale au fost create pentru a-i confrunta pepacienti cu diferitele forme ale fobiei sociale: acestia trebuie sareziste asalturilor unui vanzator insistent, sa poarte oconversatie amicala intr-un apartament, sa se deplaseze si sa seexprime sub privirea altor oameni si sa vorbeasca in fata unuipublic.