România are toate datele să concureze pe piața de modă mondială, însă de ani de zile în fabricile noastre se cos hainele giganților suedezi sau spanioli, haine pe care le exportăm, apoi le aducem în magazine și de 10 ori mai scumpe.

Avem tineri designeri, avem și infrastructură, dar nici o marcă reprezentativă cu care să defilăm pe plan internațional. Duminică, la „România, te iubesc” descoasem un subiect delicat: industria textilă.

România e pe care să-şi piardă locul pe etichetele brandurilor străine făcând culoar vecinilor care lansează colecţii noi de preţuri mici şi timpi de livrare atrăgători. Marii producători au înţeles că e momentul să defileze cu branduri proprii. Unii le-au lansat deja, alţii au plecat la vânătoare de tineri designeri.În acest moment, 9.000 de jucători din industria de haine din România depind de deciziile distribuitorilor de haine, care joacă în funcţie de preţ şi care sunt pregatiți să plece spre alte ţări, dacă găsesc preţuri mai mici.

Potrivit Patronatului din industrie, în 70% din fabrici se face muncă de asamblare. România are o pepinieră de designeri talentaţi, are şi infrastructură de fabrici şi totuşi nici un brand ccompetitiv în zona de mass market. Asta şi pentru că politicile economice trasate de autorităţi n-au susţinut această industrie.

În teorie, autorităţile au înţeles că industria textilă poate fi profitabilă pentru stat şi au inclus-o în strategii de dezvoltare, având în vedere că anual pleacă la export haine în valoare de 5 miliarde de euro. Ca să aflăm cum susţine statul o idustrie considerată strategică, ne-am dus la Ministerul Economiei, dar nu am primit un răspuns concret.