Anna Szeles, despre casatoria cu Florin Piersic: ‘Căsnicia noastră a fost foarte ciudată’

0

Invitata la TIFF Lounge, actrița Anna Szeles, cea de-a doua soție a lui Florin Piersic, și fiul lor, Daniel Piersic, au povestit intamplari mai putin stiute din viata lor si despre legatura lor puternica cu Romania.

Szeles si Piersic formau unul dintre cele mai frumoase cupluri de actori: ea blonda cu parul ondulat, mereu zambitoare, cu trasaturi bine proportionate, in ciuda faptului ca era mica de statura, iar el unul dintre cei mai aratosi actori romani.

Szeles a povestit ca a avut note mari la absolvirea Institutului de Teatru si astfel a putut alege Clujul la repartitie si sa se angajeze la un teatru din localitate.

„La filmul Vârsta Dragostei, l-am cunoscut pe Florin Piersic. La probele pentru filmări, de fapt. El n-a jucat până la urmă. Nu a luat rolul, ci un alt actor. Dar atunci nu ne-am băgat în seamă. (râde) Au trecut câțiva ani până ce am filmat împreună de-adevăratelea. Apoi, după ce ne-am căsătorit, căsnicia noastră a fost foarte ciudată: eu, aici, fiind la Teatrul Maghiar din Cluj, iar el la București. Noi n-am locuit împreună ca soții, ci ca amanții. Venea din când în când. De altfel, nici nu m-a chemat la București. Glumesc! M-a chemat. Și el, și părinții lui. Dar eu n-am vrut să las teatrul de aici.

Și nu uit niciodată că Radu Beligan mi-a spus: Ești o fată deșteaptă. Pentru că aici jucam roluri principale. Iar în București, trebuie să fiu sinceră, n-aș fi avut aceleași roluri ca aici, fiindcă se simte accentul meu maghiar…”, a povestit Anna, citata de OK Magazine.

A urmat plecarea in Ungaria, unde actrita nu a avut mari probleme de adaptare, pentru ca juca in productii care o facusera cunoscuta in randul publicului maghiar.

Fiul celor doi, Daniel Piersic, desi, in urma divortului, a trebuit sa plece alaturi de mama sa, in Ungaria, in clasa a cincea, a povestit ca are legaturi puternice de prietenie cu fostii sai colegi de clasa, de la Cosbuc, sectia germana.

Daniel Piersic: “Dar așa, în copilărie, pentru mine totul era ceva natural, firesc, îi știam pe toți actorii, le cunoșteam tot anturajul.

Când au divorțat și a venit Revoluția, eu aveam 10 ani. Pentru mine, atunci, plecarea din România cu mama mea n-a fost ușoară. Eu aveam aici prieteni buni, am fost elev la Coșbuc la secția germană și cu colegii de acolo chiar și azi țin legătura – deși eu am plecat în clasa a cincea. Ei m-au invitat la întâlnirea de zece ani, ca și cum aș fi luat BAC-ul cu ei. Și azi suntem prieteni buni.

Așa că, pentru mine, trecerea într-o țară străină nu a fost facilă și m-am adaptat mai greu. La vârsta aceea, pentru mine, România însemna că eram mândru de mama și de tata. […] În Ungaria a fost greu când ne-am mutat cu totul. Până la urmă, însă, m-am adaptat. A contat faptul că părinții mei au rămas într-o relație de prietenie foarte bună. Așa că mă întorceaum des în România.

Verile le petreceam la Cluj. La 10 ani, mă urca mama în tren la Budapesta, iar aici, la Cluj în gară, mă aștepta Florin, tata. Cam așa au decurs lucrurile până pe la 17-18 ani, veneam vara și stăteam chiar și o lună. Deci am multe amintiri care mă leagă de Cluj. E ca și cum m-aș întoarce acasă aici. Acum locuiesc la Viena. Sunt căsătorit acolo, am doi fii, unul de 10 ani, celălalt de 7 ani. Și cumva acum, fac naveta Viena-Budapesta-Cluj. Dar nu e lung drumul.”

sursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.