Pentru cei mai mulți oameni, numele Vasili Arhipov nu spune nimic. Însă el are o poveste extraordinară, care merită cunoscută. De ce? Pentru că acest ofițer din Marina sovietică a fost cel care a salvat lumea de la distrugerea nucleară.

La apogeul Crizei Rachetelor din Cuba, comandantul sovietic de submarin Vasili Arhipov a avut puterea de a decide dacă al treilea război mondial va începe sau nu. Din fericire, a făcut o alegere înțeleaptă.

În acest articol îți prezentăm povestea extraordinară a unui erou prea puțin cunoscut.

Cel mai periculos moment din istoria omenirii

Între 16 și 28 octombrie 1962, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică s-au angajat într-o confruntare care se putea sfârși cu o catastrofă de proporție mondială. Acest eveniment a fost botezat „Criza Rachetelor din Cuba”.

Niciodată nu au fost cele două superputeri mai aproape de războiul nuclear decât în cele 13 zile ale crizei.

Informațiile obținute de americani indicau faptul că în Cuba exista o intensificare a dotării cu arme furnizate de sovietici.

Incidentul care a declanșat criza s-a petrecut pe 14 octombrie, când un avion de spionaj american care survola insula a fotografiat niște situri în construcție, pe care se aflau rachete.

Cuba se află la doar 145 de kilometri SUA, așa că rachetele lansate de pe insulă ar fi putut lovi cea mai mare parte a estului SUA în doar câteva minute.

Tensiunea crește

În luna iulie, sovieticii și aliații lor comuniști din Cuba ajunseseră în secret la înțelegerea de a plasa acele rachete pe insulă. Sovieticii voiau să-și sporească abilitățile nucleare de a lovi SUA (care plasase recent rachete în Turcia, la graniță cu Uniunea Sovietică, precum și în Italia).

Cubanezii doreau să-i împiedice pe americani să încerce încă o invazie, așa cum fusese invazia eșuată din aprilie 1961.

Orice motive ar fi avut cubanezii și sovieticii, americanii trebuiau să se confrunte cu această amenințare uriașă la adresa securității. Președintele Kennedy a hotărât să nu atace direct Cuba, instituind în schimb o blocadă în jurul insulei, pentru a nu le permite vaselor sovietice accesul.

Blocada a fost anunțată pe 22 octombrie. Apoi, Kennedy le-a dat sovieticilor un ultimatum, cerându-le să îndepărteze rachetele nucleare din Cuba.

În urma unei serii de negocieri tensionate din zilele care au urmat, americanii și sovieticii au ajuns la o înțelegere pentru a pune capăt conflictului.

Până în 28 octombrie, americanii fuseseră de acord să-și retragă rachetele din Turcia și sovieticii agreaseră să-și retragă rachetele din Cuba.

Însă, în timp ce liderii celor două țări negociau, nu erau conștienți de situația volatilă din apele Caraibilor.

Captivi pe submarin

La acea vreme, ofițerul sovietic Vasili Arhipov avea 34 de ani. El era unul dintre cei trei comandanți aflați la bordul submarinului B-59, care staționa lângă Cuba, pe 27 octombrie.

Comandanții primiseră ordin de la conducerea sovietică să se oprească în Caraibe, în apropierea blocadei americane din jurul Cubei.

Apoi, submarinul s-a scufundat la mare adâncime pentru a nu fi reperat, după ce fusese detectat de către americani. Astfel, submarinul a rămas fără mijloace de comunicare cu suprafața.

Marina SUA a început să arunce cantități nonletale de explozibil de mare adâncime, sperând să aducă submarinul la suprafață.

Ceea ce marina SUA nu știa era că B-59 era înarmat cu o torpilă nucleară, pe care comandații fuseseră instruiți să o folosească fără să mai aștepte vreo aprobare, în cazul în care submarinul lor sau teritoriul sovietic ar fi fost atacat.

Fără mesaje din lumea exterioară, marinarii sovietici panicați se temeau că ar fi putut fi atacați. Din puținele informații pe care le aveau deja despre cele întâmplate la suprafață, părea plauzibil ca războiul nuclear să fi izbucnit deja.

Tensiunea creștea și rezerva de oxigen era pe terminate. Condițiile de la bordul submarinului se deteriorau cu repeziciune, iar echipajul devenea tot mai speriat.

Mai mult, submarinul B-59 se zguduia din cauza explozibililor de adâncime detonați în apropiere. Astfel, unul dintre cei trei căpitani, Valentin Savitski, a hotărât că nu aveau de ales și că trebuia lansată bomba atomică.

Savitski și oamenii lui au pregătit bomba, care era la fel de puternică precum cea detonată la Hiroshima. Militarii plănuiau să țintească unul dintre cele 11 vase americane din blocadă.

Însă Savitski avea nevoie de aprobarea celorlalți doi căpitani ai submarinului înainte de a lansa încărcătura. Cel de-al doilea căpitan, Ivan Maslennikov, a fost de acord cu lansarea bombei.

Însă Vasili Arhipov a spus „nu”.

Reușind să rămână lucid în mijlocul haosului, Arhipov l-a convins până la urmă pe Savitski că americanii nu îi atacau și că detonau explozibili de adâncime pentru a le atrage atenția și a-i face să iasă la suprafață.

Arhipov avusese dreptate. Submarinul a ieșit la suprafață și, ușurați să constate că nu izbucnise un război total, membrii echipajului au întors submarinul și au plecat.

Abia câteva decenii mai târziu americanii au aflat că submarinul avusese la bord o armă nucleară.

Vasili Arhipov, un erou nerecunoscut

Dacă Vasili Arhipov nu ar fi oprit lansarea torpilei, istoricii cred că este probabil că războiul nuclear ar fi izbucnit.

Totuși, Arhipov și colegii săi au fost criticați de liderii sovietici, care credeau că submarinul nu ar fi trebuit să iasă la suprafață și să-și arate poziția.

Însă ei au decis să nu ia nicio măsură împotriva comandantului Arhipov. Acesta a rămas în marina sovietică până în anii ’80. A murit în 1998, la vârsta de 72 de ani.

Gestul său eroic din timpul Crizei Rachetelor a ajuns la cunoștința publicului abia în 2002. Atunci, fostul ofițer sovietic Vadim Orlov, care se aflase pe submarin alături de Arhipov, a dezvăluit lumii cele întâmplate în acea zi fatidică, cu 40 de ani în urmă, când este foarte probabil ca un om să fi salvat lumea întreagă.